Angajat MAI. Infarct miocardic acut apărut pe fondul ateromatozei coronariene: ACCIDENT DE MUNCĂ. Nerespectarea de către angajator a obligaţiilor care rezultau din legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă stabilite de lege în sarcina sa.

”Convingerea instanței este că evenimentul cauzator al decesului a survenit în condițiile unui program de muncă al defunctului, care a fost stabilit fără respectarea obligațiilor ce revin angajatorului conform Legii 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, H.G. nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii și HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor. … Nu se impune ca moartea să fie violentă pentru a ne încadra într-un accident de muncă, ci ca vătămarea organismului să fie una violentă. Gradul de violenţă trebuie înţeles din perspectiva normelor sociale de convieţuire, iar nu a unor noţiuni de specialitate, deoarece termenii juridici trebuie interpretaţi, în primul rând, în accepţiunea lor obişnuită din societate. ”

Circumstanțele de fapt ale cauzei deduse judecății sunt următoarele: agentul șef de poliție N. D. D. a decedat la data de 02.10.2017, pe raza comunei Milcov, sat Milcov Deal, str. Principală, nr. 17, în jurul orei 00.30, ca urmare a unui infarct miocardic acut apărut pe fondul ateromatozei coronariene. Evenimentul s-a produs în timpul programului de patrulare, în intervalul orar 11.00-03.00, după 12 ore de lucru în continuu (ar fi urmat alte ore de muncă în regim de ”permanență”, dacă nu ar fi intervenit nefericitul accident).

 De precizat că defunctul agent șef de poliție a fost înregistrat cu o vechime în muncă de 16 ani, 11 luni, 24 de zile în cadrul MAI, și de 4 ani, 6 luni și 1 zi activa în cadrul aceleiași unități.

Imediat după producerea evenimentului s-a efectuat și o cercetare la fața locului, întocmindu-se procesul-verbal de cercetare cu nr. 45280/18.10.2017 conform căruia evenimentul din data de 02.10.2017, nu se încadrează ca fiind accident de muncă, așa cum prevede art. 5 lit. g) și art 30 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare.

În data de 03.10.2017, a fost efectuată și expertiza medico-legală, întocmindu-se Raportul de expertiză medico-legală cu nr. 2653/A3/345 din aceeași dată, concluziile fiind acelea că decesul agentului șef de poliție s-a produs ca urmare a unui infarct miocardic acut apărut pe fondul ateromatozei coronariene, acesta nefiind calificat drept accident de muncă.

Pe parcursul soluționării procesului, probele administrate în cauză au relevat o situație de fapt care nu a fost menționată în cercetarea polițienească, situație de fapt ce a schimbat întru totul circumstanțele de producere a nefericitului accident și care este menționată de instanța de judecată. Aceasta este legată de două aspecte: pe de o parte de condițiile de muncă, iar pe de altă parte de asigurarea condițiilor privind sănătatea și securitatea în muncă.

În concluziile sale, instanța reține următoarele:       

”Prin cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție în interes propriu, titularii acestor cereri au solicitat să se anuleze în parte procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr.45280/18. 10. 2017, respectiv menţiunile şi constatările cuprinse la lit. j (“urmările evenimentului 14 şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate”) – r (“angajatorul care înregistrează accidentul de muncă”).

Prin acest proces-verbal, în partea dedusă controlului judecătoresc, reprezentanții IPJ Olt au consemnat cauzele decesului domnului N. D. D., întocmirea certificatului de deces; faptul că defunctul nu se afla în evidența Centrului Medical Județean Olt cu afecțiuni de natură cardiacă; că fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă era completată, iar ultima instruire periodică a defunctului s-a făcut la data de 01.09.2017. Totodată, s-au menționat măsurile întreprinse la nivelul IPJ Olt pentru identificarea factorilor de risc pentru sănătatea în muncă a personalului, anterior survenirii decesului. S-a concluzionat că evenimentul din data de 02.10.2017, soldat cu decesul domnului N.D.D., nu se încadrează în prevederile art. 5 lit. g și art. 30 din Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

 Cu titlu prealabil, instanţa reţine că procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 45280/18.10.2017 se încadrează în definiţia actelor administrative. Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă făcută în scopul naşterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice, a cărei realizare este garantată prin forţa de constrângere a statului sau constată situaţii juridice reglementate de lege. Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite în mod cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Prin acest proces verbal, IPJ Olt a constatat că decesul dnului N.D.D. nu a reprezentat un accident de muncă, constatare care este de natură a naşte consecinţe juridice în privinţa moştenitorilor dnului N.D.D., dar şi a fostului său angajator.

Din probele administrate în cauză, instanța reține o altă stare de fapt și o altă încadrare juridică a decesului.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2653/A3/345/3. 10. 2017 (vol. I, filele 145-147), rezultă că moartea dnului N.D.D. s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui infarct miocardic acut apărut pe fondul ateromatozei coronariene.

Convingerea instanței este că evenimentul cauzator al decesului a survenit în condițiile unui program de muncă al defunctului, care a fost stabilit fără respectarea obligațiilor ce revin angajatorului conform Legii 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, H.G. nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii și HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor.

Cu titlu general, conform actelor normative evocate mai sus, angajatorii au obligația de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului. În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea şi instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor menţionate anterior, ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.

Totodată, angajatorul are obligaţia să implementeze aceste măsuri pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c)combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

15. Pârâtul a întocmit un plan de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă (vol. II, filele 14-39), însă acesta a rămas la nivel teoretic. De pildă, controlul medical periodic stabilit prin acest plan în cazul lucrătorilor operativi ai IPJ (atribuții de acest gen regăsindu-se în fișa postului defunctului) nu a fost realizat în concret.

Pe parcursul mai multor termene de judecată, instanța a încercat să identifice dosarul

medical al defunctului, deoarece cauza infarctului suferit de acesta a reprezentat un proces de durată și care putea fi detectat la controalele medicale de rutină. Dacă această cauză ar fi fost cunoscută, programul de muncă al defunctului trebuia adaptat în funcție de problemele sale de sănătate și administrată o medicație, care, împreună cu alte măsuri, ar fi putut preîntâmpina decesul.

Din răspunsul la adresa instanței furnizat de SC Promed SRL (vol. I, fila 237), a rezultat că IPJ Olt nu a solicitat niciodată efectuarea de investigații medicale pentru agentul șef de poliție N. D. D.

La dosar au fost depuse documente care atestă efectuarea anumitor investigații medicale de către defunct, la solicitarea medicului său de familie (vol. II, filele 52-59).

Conform răspunsului Centrului Medical Județean Olt (vol. II, fila 61), instanța a fost

informată că IPJ Olt nu a avut încheiate contracte privind controalele de medicina muncii sau acestea nu s-au efectuat din cauza lipsei fondurilor bănești, pentru ultimii trei ani anteriori datei de 28. 08. 2017 și inclusiv în 2017. În privința defunctului, nu au existat referințe care să indice o afecțiune cardio-vasculară a acestuia.

Potrivit unui al doilea răspuns furnizat instanţei de către Centrul Medical Judeţean Olt (vol. II, fila 167), IPJ Olt nu deţinea un dosar medical în privinţa domnului N. D. D.

Potrivit art. 7 din HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor. Raportat la art. 8 din același act normativ, serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activităţii, supraveghere specială şi promovarea sănătăţii la locul de muncă.

Prin urmare, deși pârâtul avea obligația legală și a menționat în planul de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă, măsura controalelor medicale periodice, această măsură nu s-a transpus niciodată în realitate din cauza lipsei fondurilor bănești.

Ca stare de fapt, din declarația martorului audiat nemijlocit de instanță, rezultă că decesul sa produs, aproximativ, în data de 1. 10. 2017, orele 23, 40 – 23, 45, iar defunctul asigura serviciul începând cu ora 8 dimineaţa.  Aşadar, decesul a survenit în timpul serviciului şi după 12 ore de serviciu neîntrerupt, pe raza satului Milcov Deal, comuna Milcov, jud. Olt. Dacă nu s-ar fi produs decesul, defunctul trebuia să rămână în exerciţiul atribuţiilor de serviciu până la ora 3, 00 noaptea, iar după această oră şi până la ora 8 dimineaţa a zilei următoare, trebuia să asigure permanenţa de la domiciliu şi să intervină dacă se impunea.

Martorul a relatat că programul de muncă legal era în ture, în intervalul 8, 00 – 16, 00 şi 19, 00 – 3, 00. Însă, în fapt, în urma înţelegerii cu şeful de secţie, se lucra 24 de ore, urmând 48 de ore liber, fără ca numărul de 160 ore lucrate lunar să fi fost depăşit. Acest mod de desfăşurare a activităţii a fost agreat de poliţişti, dar a rezolvat şi problema unui post lipsă, radiat în 2014.

Martorul a mai declarat că suprasolicitarea şi stresul se simţeau la locul de muncă, însă în limite care se regăsesc, în general, în societatea actuală. Defunctul era o persoană perfecţionistă, iar din 15. 09. 2017, preluase şi atribuţiile de şef de post la Milcov, deoarece persoana care deţinea această funcţie se pensionase. Pentru a-şi îndeplini atribuţiile corespunzător, acesta venea la serviciu şi în orele sale libere, iar perioada de după 15. 09. 2017 fusese mai stresantă pentru defunct.

Defunctul nu îşi delega sarcinile către alţi colegi, nu întârzia la serviciu şi nici nu pleca mai devreme, deşi, cu acordul colegilor, putea face acest lucru dacă se simţea foarte obosit. Martorul a mai relatat că şeful de secţie le solicita să dea un număr mare de amenzi, iar defunctul dădea cele mai multe amenzi, acoperind astfel zona secţiei de poliţie Coteana. 16. Din referatul cu propunerea de clasare din data de 17. 07. 2018 (vol. II, fila 197-198),

instanţa reţine declaraţia soţiei defunctului (reţinută şi de organul de Poliţie), în sensul că defunctul acuzase o stare de oboseală permanentă în ultimele 3 luni.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1696/A1/273 din 16. 09. 2019, întocmit în cauză (vol. II, filele 199 şi urm.), reiese că persoana defunctă nu a figurat în evidenţă cu boli cronice, neuropsihice, infecto-contagioase sau cardio-vasculare. Cauza morbidă iniţială care a generat cauza directă a decesului (infarctul miocardic acut) a fost ateromatoza aorto-coronariană. Totodată, s-au constatat valori crescute ale colesterolului, LDL colesterol reprezentând un factor de risc în dezvoltarea ateromatozei aorto-coronariene.

În acelaşi raport de expertiză, comisia a reţinut, conform adresei nr. 4273590/28. 03. 2017 a M.A.I. – Direcţia Medicală, că examenele recomandate în cazul defunctului de către medicul specialist de medicina muncii, conform riscurilor profesionale identificate, erau următoarele: examen clinic efectuat de medicul de unitate; probe vestibulare, de echilibru, audiogramă, testarea acuităţii vizuale, câmp vizual, vedere cromatică, ECG, glicemie, hemogramă, fişă medicală tip prevăzută de OMAI 504/2003. Medicul de unitate, în urma examenului clinic, putea recomanda examene medicale de specialitate suplimentare. Or, se reţine că în cazul defunctului, nu a fost întocmit dosar medical, în vederea eliberării fişei de aptitudine în muncă.

Din raportul de expertiză în specialitatea protecţia muncii (vol. III, p. 60 şi um.), instanţa reţine că nu s-a putut stabili modul de verificare a stării fizice a poliţiştilor la intrarea în dispozitiv.

În cadrul lucrărilor care au condus la întocmirea procesului-verbal de cercetare a evenimentului nr. 45280/18. 10. 2017, nu a fost analizată dinamica posibilă a accidentului, nu s-a stabilit modalitatea de deplasare a celor doi poliţişti de la domiciliu la locul de muncă şi invers. Expertul a reţinut că Planul de prevenire nr. 44690/25. 09. 2017 trebuia reevaluat şi revizuit, conform menţiunilor din cuprinsul acestuia. Pentru locul de muncă agent poliţie ordine publică – conducător auto, nu a fost precizată echipa de evaluare, a lipsit un evaluator autorizat, un reprezentant al lucrătorilor, medicul de medicina muncii; nu au fost menţionate competenţele persoanelor care au elaborat planul, în efectuarea evaluărilor în securitatea şi sănătatea în muncă; nu a fost identificat factorul de risc reprezentat de lucrul în ture de noapte şi nici măsuri de prevenire, cea mai importantă fiind efectuarea controalelor medicale periodice. Expertul a apreciat că absenţa unui evaluator abilitat, a făcut ca rezultatele evaluării să fie eronate în bună măsură, cu   consecinţa stabilirii eronate şi a măsurilor de eliminare a riscurilor respective. Acesta a apreciat că procesul de instruire în sănătate şi securitatea în muncă a fost formal, iar angajaţii nu au înţeles că angajatorul este obligat să organizeze supravegherea stării de sănătate prin examene medicale periodice (art. 24, 25 din Legea 319/200), iar ei sunt obligaţi să comunice imediat situaţiile periculoase pentru securitatea şi sănătatea muncii pe care le identifică.

La cap. n din procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 45280/18. 10. 2017, s-a reţinut că angajatorul a respectat reglementările legale, deşi aspectele privind lipsa supravegherii stării de sănătate sunt evidente. Expertul a apreciat că cercetarea evenimentului cauzator al decesului dnului N. D. D. a fost incompletă, iar obiectivul privind măsurile ce se impuneau a fi luate pentru prevenirea altor cazuri similare şi determinarea caracterului accidentului, nu a fost atins corespunzător. Diagnosticarea afecţiunii de ateromatoză coronariană se putea suspiciona pe baza existenţei factorilor de risc prezenţi în cazul defunctului. Odată diagnosticată, această afecţiune poate constitui o contraindicaţie pentru munca în tura de noapte.

Expertul a reţinut volumul foarte mare de activitate de la Postul de Poliţie Milcov în

perioada ianuarie – septembrie 2017 (vol. III, filele 64, 65); în ziua decesului, defunctul nu a avut deloc timp de odihnă; în anul 2018, un coleg de serviciu al defunctului, de la acelaşi post de Poliţie, a suferit un infarct, însă fără urmări grave. În Nota de constatare nr. 39570/27. 07. 2017, efectuată cu ocazia controlului anual desfăşurat la secţiile de poliţie rurală, nu s-a verificat dacă lucrătorii au fost examinaţi din punct de vedere medical, nu existau truse de prim ajutor şi nu s-a stabilit necesitatea ca lucrătorii de poliţie să se prezinte la controlul medical periodic. S-a constatat că nivelurile de radiaţii electromagnetice la care era expus defunctul, depăşeau nivelul maxim prevăzut de HG 580/2016, cu efect posibil asupra stării de sănătate.

17. Expertul în protecţia muncii a concluzionat că instituţia cu care defunctul a avut raporturi deserviciu nu a asigurat condiţiile necesare pentru refacerea capacităţii de muncă, prin asigurarea numărului de ore pentru refacere şi odihnă, în funcţie de tipul turelor de serviciu efectuate. Acesta a făcut trimitere la faptul că boala cardiacă ischemică este prevăzută de legislaţie ca fiind o boală legată de profesiune, fiind determinată şi de factori profesionali precum suprasolicitarea fizică şi psihică crescută. În cazul poliţiştilor, expertul a arătat că bolile cardiovasculare sunt în prima linie.

Persoanele care prezintă această boală au, drept contraindicaţie, desfăşurarea activităţii în tura de noapte. Prin colaborarea dintre medicul de specialitate cardiologică, medicul de medicina muncii şi medicul de familie, defunctul putea beneficia de recomandări medicale privind capacitatea de muncă, care i-ar fi salvat viaţa. Prin neasigurarea fondurilor băneşti necesare efectuării examenelor medicale periodice şi de medicina muncii, prin care se puteau depista timpuriu afecţiunile cardiace, angajatorul nu a respectat art. 24, 25 din Legea 319/2006 , art. 7, 16, 19 din HG 355/2017. Expertul a concluzionat că există o legătură de cauzalitate directă între cauza decesului poliţistului N. D. D. şi condiţiile în care acesta şi-a desfăşurat activitatea profesională.

Conform art. 5 lit. g din Legea 319/2006, “accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”.

Din probele administrate, instanţa reţine că evenimentul cauzator al decesului s-a produs în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi al unei ture de noapte, în condiţiile în care boala care a determinat decesul făcea contraindicată munca de noapte. Chiar dacă această boală a fost una patologică, ea a fost agravată treptat prin condiţiile de muncă, iar consecinţa bolii a fost una tragică, după 12 ore de muncă neîntreruptă la serviciu. Conform ultimului supliment la raportul de expertiză în protecţia muncii (vol. IV, p. 167), pentru lucrul pe timp de noapte, angajatorul trebuie să informeze ITM. Pentru lucrul pe timp de noapte cel puţin 3 ore, salariaţii trebuie examinaţi medical gratuit înainte de angajare şi periodic ulterior.

În al doilea rând, această boală nu a fost descoperită la timp, deoarece angajatorul nu şi-a respectat obligaţiile care rezultau din legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă în sarcina sa. În concret, nu a asigurat fondurile necesare pentru efectuarea controalelor medicale periodice şi nu a urmărit efectuarea acestor controale. Planul de prevenire a riscurilor în muncă nr. 44690/25. 09. 2017, întocmit de pârât, a fost catalogat negativ de către expertul în protecţia muncii, fiind semnalate erori majore din cauza neconceptării unor experţi/evaluatori în securitatea şi sănătatea în muncă la elaborarea sa. Pe de altă parte, defunctul a fost expus permanent la niveluri crescute de radiaţii electromagnetice, care determină, potrivit raportului de expertiză în protecţia muncii, afecţiuni la nivelul sistemului de transmisie neuropsihică prin biocure nţi şi circulaţiei sangvine şi poate cauza infarctul miocardic. În al doilea rând, programul concret de muncă al defunctului nu a asigurat orele necesare refacerii capacităţii de muncă a acestuia şi a fost unul istovitor. Decesul s-a produs după 12 ore de activitate neîntreruptă la serviciu. Vătămarea organismului a fost una violentă, iar descrierea martorului este concludentă în acest sens. Nu se impune ca moartea să fie violentă pentru a ne încadra într-un accident de muncă, ci ca vătămarea organismului să fie una violentă. Gradul de violenţă trebuie înţeles din perspectiva normelor sociale de convieţuire, iar nu a unor noţiuni de specialitate, deoarece termenii juridici trebuie interpretaţi, în primul rând, în accepţiunea lor obişnuită din societate.

Conform suplimentului la raportul de expertiză protecţia muncii (vol. IV, fila 90), la

nivelul IPJ Olt nu a existat o procedură de întocmire a graficului de lucru, toată problema fiind lăsată la latitudinea şefilor de unitate, fără să se fi putut identifica nivelul organizatoric.

Expertul a subliniat că nu a fost verificată teza accidentului de traseu, pertinentă în acest caz, iar comisia de cercetare nu a avut cunoştinţă despre concluziile medico-legale privind cauza decesului.

18. Argumentele din întâmpinarea IPJ Olt au fost, în esenţă, în sensul următor: suprasolicitarea fizică şi psihică a agentului şef de poliţie decedat nu avea fundament; ci ea trebuia confirmată de medicii legişti. Evenimentul nu se încadrează în definiţia şi categoriile accidentelor de muncă. Or, din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat o cu totul altă stare de fapt.

Date fiind considerentele care preced, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie în interes propriu şi va dispune anularea, în parte, a procesului-verbal de cercetare a evenimentului nr. 45280/18. 10. 2017, respectiv menţiunile şi constatările cuprinse la lit. j (“urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate”) – r (“angajatorul care înregistrează accidentul de muncă”).

Instanţa constată că evenimentul din data de 2. 10. 2017, soldat cu decesul agentului şef de poliţie N. D. D., a reprezentat un accident de muncă.”

 

Av Cristina Marinac

07.07.2021