Domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii sunt stabilite prin Codul Muncii.

Ca și principii generale acesta vorbește de ”libertatea muncii”, de altfel aceasta fiind garantată prin Constituție. Mai vorbește de faptul că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar fiecare este liber să-și aleagă locul de muncă, profesia, meseria sau activitatea pe care urmează să o presteze.

Totodată se mai precizează și faptul că nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea, iar contractele de muncă încheiate cu nerespectarea acestor reguli sunt nule de drept.

Este adevărat că, enunțate la această manieră, acestea sunt încurajatoare.

Dar, de multe ori, practica este cu totul alta în relația dintre angajatori și angajați. Fără a face discriminare între cele două categorii, situațiile juridice sunt dovada că principiile expuse sunt încălcate deopotrivă de cele două părți implicate în parteneriatul relațiilor de muncă.

De aceea, pe acest domeniu, serviciile juridice presupun:

– redactare şi modificare contracte individuale/colective de muncă, în funcție de specificul fiecărei activități în parte;

– redactare şi modificare regulamente interne;

– redactarea documentelor necesare în vederea încetării relaţiilor de muncă (notificare de preaviz, decizie de concediere, acord de încetare);

– soluționarea problemelor privind salariaţii şi răspunderea acestora;

– asistenţă şi reprezentare juridică în faţa autorităților competente sau a instanţelor de judecată;

– plângeri contravenționale.